vineri, 1 februarie 2013

Mirror, mirror



Am vazut o fata. Era eleganta, inalta, stilata. Mergea drept si dupa pasul ei puteai sa vezi ca e hotarata. Stia cum sa mearga, ca fiecare pas sa ii punea in evidenta punctele forte. Privirea ei era jucausa si putin timida. Stia sa spuna cele mai potrivite cuvinte.

Tocmai a intrat in primul an de liceu si se intelegea perfect cu toti colegii. Chiar daca gresea nimeni nu o corecta, parca si greselile erau lucruri obisnuite, chiar frumoase. Era mereu atenta. Putea sa intre usor in orice discutie, putea chiar sa manipuleze o discutie fara sa para exagerata.

Mergea de-a lungul strazii aglomerate, cand si-a prins cu coada ochiului reflexia din oglinda. O fata care semana cu ea, cu parul scurt si dezordonat, casti in urechi si o geaca larga o fixa de pe suprafata geamului. Parea asa de diferita.

 Fata cealalta era aeriana. A gustat din realitate si nu i-a placut, si nu a continuat sa manance din lucrul pe care il manca toata lumea si a gasit ceva diferit. Dar oamenii o judecau pentru alegerea facuta. Ei continuau sa manance din realitate chiar daca era asa de amara si oribila. Uneori se opreau si dadeau totul afara iar realitatea ii lovea din plin pentru indrazneala de a se opri, chiar si o clipa, din acordarea intregii lor atentii asupra ei. Fata asta traia in alta lume. Una pe care o alesese ea. Dar nu putea pleca acolo, era blocata in realitate.

Fata continua sa mearga in josul strazii. Pasul ei elegant se transforma intr-un mers impiedicat. Parul ei lung incepu sa fie mai usor pe masura ce varfurile acestuia dispareau misterios in neant. Se transorma, incet, incet, in fata din oglinda.

M-am oprit in mijlocul strazii si m-am uitat din nou in vitrina. Paream Eu. Fata visatoare si aeriana careia trebuia sa-i repeti de 5 ori un lucru pana sa-l intelega. Ma gandeam cum ar fi fost viata mea daca as fi fost fata din inchipuire. Dar mi-am alungat repede gandurile, cum am mai zis, fata asta a muscat din realitate si nu i-a placut.