M-am plicitisit. Am obosit. Nu ma mai pot incadra in
tiparele lor tampite. Cuvintele sunt prea grele. Ma doboara. Nimeni nu incearca
sa ma ridice. Raman acolo. Mult imi pasa, fac ce vreau. Cuvintele lor m-au
daramat dar incep sa ma ridic incet de jos.
Eu cred. Cred in tot felul de lucruri, unele mai imposibile
ca celelalte. Si ce? Nu mi se pare ca la
15 ani trebuie sa fii matur. Citesc Harry Potter si imi place Spider-man, de ce
te uiti la mine de parca as fi o nebuna?
Oricum nu imi pasa. Tu poti sa fii la moda. Sa asculti toate
melodiile stupide de la radio. Lasa-ma pe mine cu ”copilariile” mele. Pot trai
asa.
Awww..:o3
RăspundețiȘtergere,,Nimeni nu ne intelege":o3..si nici nu trebuie;)
Cuvintele dor, dar ce nu te omoara, te face mai puternic.;)
Esti la liceu, sau incepi abia in toamna?
Incep la toamna ;) si ma consider putin norocoasa pentru ca o sa fiu in clasa cu o fosta colega si ascultam cam aceeasi muzica ^^ si ne intelegem destul de bine.
Ștergere