For Baltimore

Sunt o fraiera. Adica, mama imi zice asta tot timpul asa ca m-am obisnuit. Sunt o fraiera pentru ca devin o ciudata atunci cand trupele mele favorite scot noi melodii sau albume. Dar, toti iubim muzica asa-i? Poate ca eu o iau prea in serios..

Am spus asta pentru ca astazi All Time Low a scos o noua melodie. Nu e genial? Adica acum 3 zile Owl City a scos un nou album si acum All time low a scos o melodie noua? De cand a inceput lumea muzicii sa fie asa de buna cu mine? Din cate imi amintesc, m-a chinuit vreo 2 ani cu aceleasi melodii dar, ma rog sa vorbim despre noua melodie a celor de la All Time Low, ”For Baltimore”.

Sa incep cu faptul ca Tumblr-ul meu a fost/ este plin cu acesta melodie si cu poze dar chiar imi place melodia asta si nu spun asta doar pentru ca am asteptat-o. Deabia astept noul lor album. Cred ca se cheama Don’t Panic. 

         ”Do it for Baltimore!”

Vise.

Vise. Sa cred in vise? Sa nu cred? Chiar daca nu m-am decis inca, in fiecare seara ma las purtata printr-un tunel lung inapoi in lumea viselor.

Si in seara trecuta tunelul m-a dus intr-o lume din care nu as fi vrut sa ma intorc. Cu toate ca universul ala nu era perfect, era diferit, eram o persoana diferita.  Bine, nu foarte diferita dar eram mai curajoasa. Cu siguranta.

Lumea viselor e facuta ca sa le dea oamenilor speranta? Ca, atunci cand sunt la pamanat sa ii ridice? De exemplu, daca o persoana draga moare, traim cu speranta ca o mai putea in vise nu? Ca ii mai putem spune ceva, ca am putea se ne luam la revedere.

Atunci eu aleg sa cred in vise. 

2012.

Intr-o lume in care un artist poate canta despre ce a facut el cu nu stiu cate fete din nu stiu cate tari, si melodia mai ajunge si mare hit, poate ca este, intradevar sfarsitul lumii. Melodia despre care vorbesc este International Love de Pitbull si Chris Brown. Imi faceam azi patul si era la radio (eu de obicei ascult Rock fm sau Music Fm dar azi de dimineata au luat curentul si combina si-a pierdut frecventa si mama a dat pe primul post de radio pe care l-a gasit) melodia hitul ”genial”. Poate ca melodia are ritm si tot ce vor pustii din ziua de azi dar versurile sunt cam scandaloase. Pentru mine cel putin.

E  ingrozitor cum in ziua de azi melodiile rock sunt considerate ”melodii ascultate de nebuni” si nicki minaj (you a stupid hoe) sau pitbull ajung mereu la radio. Nu vreau ca melodiile mele preferate sa ajunga la radio, pot sa le ascult si singura. Dar va rog eu cantati niste versuri mai inteligente. Dar cred ca cer prea mult. Lor nu le trebuie mai mult de o zi sa faca o melodie banuiesc (imi dau doar cu presupusul). Nu e de mirare de ce toata lumea ne vede o generatie ratata. Problema sunt ei, vedetele, ”idolii” nostrii care canta despre cat de hot sunt fetele.

Tipare. Care se modeleaza mereu dupa cele mai oribile modele. Tipare din care incerc sa ies dar care ma lovesc din ce in ce mai tare. Tipare din care cei care au iesit sunt numiti nebuni sau ciudati doar pentru ca nu sunt la fel ca ceilalti, doar pentru ca nu asculta aceeasi muzica, doar pentru ca se poarta si se imbraca altfel.

”Madness” a impartit fanii in doua

Muse a lansat azi un nou single. Se numeste ”Madness” si mie imi place. Dar se pare ca aceasta melodie a impartit fanii in doua echipe: cei care accepta noul stil a lui Muse si cei care nu.

In aceasta batalie ma gandesc mereu la un lucru pe care l-a zis Alex Gaskart, solistul de la All Time Low, ”A fi un adevarat fan nu inseamna a fi acolo de la inceput, ci a fi acolo pana la final.„ Trebuie sa recunosc ca, cu toate ca trupele mele preferate au mai dat gres vreodata eu nu le-am lasat. De exemplu, nu mi-a placut albumul All Things bright and beutiful al celor de la Owl City. Dar, cu toate ca melodiile ma cam zgariat pe urechi, le-am dat o sansa si unele mi-au placut, si acum sunt foarte bucuroasa ca au lansat un nou album.

Eu cred ca cei care nu vor sa accepte noul stil al trupelor lor favorite nu accepta faptul ca oamenii se schimba mai mereu. Atunci cand a inceput sa-mi placa o trupa stiam ca, in viitor se va schimba, asa ca incepeam sa ma obisnuiesc cu gandul.  Sunt un fan mai nou Muse dar este trupa mea favorita si azi am asteptat nerabdatoare acesta noua piesa.

Albumul cu care Muse m-a cucerit a fost The Resistence asa ca nu pot zice ca ii pot intelege pe fanii veterani ai acestei trupe dar le-as zice sa se calmeze, sa intelega ca lumea se schimba chiar daca tu nu vrei. Pun pariu ca si ei s-au schimbat o data sau chiar de mai multe ori asa ca nu au de ce sa judece. 

Recenzie ”Harry Potter si Talismanele Mortii II” (2011)

Gata! Acum sunt curajoasa. M-am uitat la ultimul film din Harry Potter. Ghici ce, am plans.  Oricum nu mai plansesem de la un film de cand eram mica. Pai cum sa nu plangi cand a fost un film atat de epic? Atat de genial. Atat de maret.

Am iubit fiecare cuvintel, fiecare fraza, fiecare miscare. Pielea mi s-a facut ”de gaina” (stiti voi) de multe ori. Poate ca sunt o iubitoare a seriei dar filmul asta e fost epic. Asa ar trebui sa fie toate filmele.  Sincer, imi era frica ca nu o sa imi placa, ca o sa imi lase un gust amar, ca acest film o sa distruga toata seria. Dar, slava Domnului, e fix invers.

As vrea sa iau ca exemplu Transformers 3. Ok, filmul ala m-a dezamagit. Ar fi trebuit sa fie epic dar nu a reusit decat sa ma faca sa ma gandesc in alta parte in timp ce pe ecran robotii se luptau si se luptau si se luptau. Nu asa mi-am imaginat finalul acelei serii. Da, poate ca al doilea film nu a fost atat de bun dar m-am gandit ca ultimul film o sa stearga pacatele filmului anterior. Da, de unde?

Sa revenim la Harry Potter.  Am stat si m-am gandit la acest film (cateva minute dar na, m-am gandit ok?) si din pielea unui om care vede Harry Potter doar un alt film, care nu se mai termina (bleah va spun nu prea imi place aici). Ei bine eu cred ca pana si acestui om i-ar placea, pentru ca e plin de actiune in timp ce firul povestii e uimitor.

Actorii joaca atat de bine incat nu mai eram in fata ecranului ci in spatele lui, punand si eu umarul la salvarea scolii Hogwards. Am plans! Voi stiti ce inseamna asta? Eu nu plang. Chiar si la cel mai trist film. Dar, la acest film lacrimile pur si simplu mi-au inundat ochii, fara sa ma intrebe sau mai bine zis, fara a le putea stapanii.

Dar, s-a terminat. S-a terminat. Nu pot sa cred. Mintea mea inca nu proceseaza. Imagini din film ruleaza chiar si acum in spatele ochilor mei. Nu se poate. Am evitat atat de mult momentul asta, sa ma uit in sfarsit la finalul acestei serii. Mi-a fost frica sa ma duc la cinema. Parca m-ar fi mancat scaunul ala inainte sa inceapa filmul, asa credeam. Mintea mea striga: Nu se termina, nu are cum. Si eu chiar am crezut-o. M-am ferit de cel mai epic film, cum poti sa-ti ierti asta?

Merita vazut (pe cine pacalesc toate lumea l-a vazut). Merita vazut. Eu o sa-l revad. De multe ori probabil. De foarte multe ori cum fac  de obicei.