joi, 9 august 2012

Recenzie ”Harry Potter si Talismanele Mortii II” (2011)


Gata! Acum sunt curajoasa. M-am uitat la ultimul film din Harry Potter. Ghici ce, am plans.  Oricum nu mai plansesem de la un film de cand eram mica. Pai cum sa nu plangi cand a fost un film atat de epic? Atat de genial. Atat de maret.

Am iubit fiecare cuvintel, fiecare fraza, fiecare miscare. Pielea mi s-a facut ”de gaina” (stiti voi) de multe ori. Poate ca sunt o iubitoare a seriei dar filmul asta e fost epic. Asa ar trebui sa fie toate filmele.  Sincer, imi era frica ca nu o sa imi placa, ca o sa imi lase un gust amar, ca acest film o sa distruga toata seria. Dar, slava Domnului, e fix invers.

As vrea sa iau ca exemplu Transformers 3. Ok, filmul ala m-a dezamagit. Ar fi trebuit sa fie epic dar nu a reusit decat sa ma faca sa ma gandesc in alta parte in timp ce pe ecran robotii se luptau si se luptau si se luptau. Nu asa mi-am imaginat finalul acelei serii. Da, poate ca al doilea film nu a fost atat de bun dar m-am gandit ca ultimul film o sa stearga pacatele filmului anterior. Da, de unde?

Sa revenim la Harry Potter.  Am stat si m-am gandit la acest film (cateva minute dar na, m-am gandit ok?) si din pielea unui om care vede Harry Potter doar un alt film, care nu se mai termina (bleah va spun nu prea imi place aici). Ei bine eu cred ca pana si acestui om i-ar placea, pentru ca e plin de actiune in timp ce firul povestii e uimitor.

Actorii joaca atat de bine incat nu mai eram in fata ecranului ci in spatele lui, punand si eu umarul la salvarea scolii Hogwards. Am plans! Voi stiti ce inseamna asta? Eu nu plang. Chiar si la cel mai trist film. Dar, la acest film lacrimile pur si simplu mi-au inundat ochii, fara sa ma intrebe sau mai bine zis, fara a le putea stapanii.

Dar, s-a terminat. S-a terminat. Nu pot sa cred. Mintea mea inca nu proceseaza. Imagini din film ruleaza chiar si acum in spatele ochilor mei. Nu se poate. Am evitat atat de mult momentul asta, sa ma uit in sfarsit la finalul acestei serii. Mi-a fost frica sa ma duc la cinema. Parca m-ar fi mancat scaunul ala inainte sa inceapa filmul, asa credeam. Mintea mea striga: Nu se termina, nu are cum. Si eu chiar am crezut-o. M-am ferit de cel mai epic film, cum poti sa-ti ierti asta?

Merita vazut (pe cine pacalesc toate lumea l-a vazut). Merita vazut. Eu o sa-l revad. De multe ori probabil. De foarte multe ori cum fac  de obicei.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu